Motto:
Nu aurul,ci moaştele sfinte sunt avuţia unei ţări.

Poate ca am ostenit să plâng un iad,
sodome şi gomore de-amar,
pe Samsoni şi Caini,pe îngerii căzuţi,
străine locuri,chipuri de coşmar.

Mă vrau acum la mine acasă,
loc cu verdeaţa,loc minunat,
unde Biserica e înca mireasă
şi Iisus Hristos e cel înviat.

Caci eu sunt din tara de brazi şi de har,
eu sunt din turma Tatalui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.

Eu sunt din ţara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credinţa,
de-a pururi paşii mei ramân aici,
căci am gustat din miere-n suferinţă.

Eu sunt din ţara de neuitate datini,
cu sfinţi sihaştri în posturi priveghind
cu icoane biruind balauri
şi Brâncoveni în moarte aţipind.

Eu sunt din ţara far-de hotare,
fără oprelişti spre infinit,
sunt pravoslavnic,căci la altare,
cu foc pe buze m-am spovedit.

Eu sunt din ţara de holde şi minuni,
cu ploi sfinţite şi rouă miruind.
Eu i-am văzut pe îngeri în furtuni,
pe Dumnezeu pe nori de aur odihnind.

Poate că am ostenit să plâng un iad,
sodome si gomore de-amar.
Eu ştiu un loc mai verde ca un jad...
Eu sunt din ţara de brazi şi de har.